În toată lumea, fumătorii sunt daţi afară. Din birouri, baruri, restaurante, săli de aşteptare, aeroporturi, recepţii... La noi în redacţie, de la etajul opt, fumătorii au fost expediaţi la parter, afară. Fumătorii sunt priviţi cu milă de unii, cu silă de alţii. De parcă ar fi ciumaţi. Săptămâna trecută, fumătorii au avut şi ei parte de o mică victorie. Finlandezii şi-au câştigat în justiţie dreptul de a fuma în propriile balcoane. Căci nici acolo nu mai aveau voie. La auzul veştii un fumător romantic ar fi exclamat: Nu se mai răsuceşte bătrânul Shakespeare în mormânt şi scena balconului va dăinui. În schimb, un nefumător mucalit ar adăuga: Romeo şi Julieta se sărută pătimaş printre rotocoale de fum, după care vor pieri încet şi sigur, îşi vor scuipa plămânii roşi de cancer. Prigoana dezlănţuită contra fumătorilor se încinge anul acesta. Megacampanii antitabac declanşate cu furie, strategic, pe bani mulţi. Legi drastice, amenzi usturătoare, fluturaşi, pliante, brăţări, pixuri, maiouri şi pungi inscripţionate cu mesaje ameninţătoare. Dar un singur, inconştient şi din ce în ce mai izolat vinovat de dezastrul sănătăţii lui şi a celor din jur: Fumătorul. Asigurările de sănătate vor sări şi ele asupra fumătorului. Cu cifre ameninţătoare: câte boli sunt cauzate de fumat, cum arată plămânii, ficatul, inima, pielea inconştientului fumător. Şi câţi bani iroseşte societatea cu aceşti bolnavi din cauza viciului lor ucigaş. Iar în timpul acesta, de exemplară prigoană planetară, de învinuire şi izgonire a fumătorilor, nimeni, nicăieri, niciodată nu suflă o vorbuliţă, o silabă cel puţin la adresa producătorilor.
Câinii latră, caravana merge nestânjenită. Respectiv companiile producătoare. Şi, culmea, mai şi prosperă, ademenindu-i în special pe copii şi tineri cu oferte diversificate, arome aţâţătoare, pachete ispititoare. Dar şi cu preţuri din ce în ce mai mari! Mesajul: afară cu tabagiştii ca să câştige producătorii!
Rukmini Callimachi a devenit cunoscută în România în 2009, atunci când a fost nominalizată la premiul Pulitzer şi s-a aflat că este româncă. Rukmini a plecat din ţară la vârsta de 5 ani, în 1979, dar n-a uitat să vorbească româneşte. Acceptă propunerea unui interviu cu bucuria de-a putea vorbi limba natală.
Cu bugetul in piuneze fara bani pentru pensii si salariile bugetarilor, Cabinetul Boc alege calea investitiilor publice scumpe, aiuritoare si inutile de genul noului sediul al Serviciului de Protectie si Paza (SPP) pentru care a alocat numai putin de 136 milioane lei (32 milioane euro), scrie cotidianul Financiarul.
Dispariţia Mihaelei e foarte diferită, altfel decât celelalte plecări care au săpat adânc în durerea noastră de generaţie. Mi-a dat certitudinea "că numai ea, iubirea, se leagăna fluturând deasupra marginii Universului" şi că uneori oamenii pot fi perfecţi în sentimentele lor şi că timpul, sistemele, cuvintele încep să cadă din înţelesurile lor şi noi rămânem cei adevăraţi.


Bucuresti

















